Colindatul dubașilor este un obicei de La Marginea Banatului.
În romanul “Clipa cea repede” Sorin Titel scrie o pățanie cu dubași:
“Țin minte că înt-un an, când am fost noi cu dubele – povesti cel dintîi bătrân – eram niște flăcăiandri, nici cu armata făcută, abia dacă am scăpat de la școală și unde mai pui că eram și cu miște pahare de vin în noi, căci pe unde am umblat, până ce n-am golit un pahar, nu ne-a lăsat nimenea să plecăm, ne îmbiau fetele să bem până la fund, și noi le ascultam, nu mai rămânea un strop în pahar, ne arătam mari și tari – ce să vezi, când să trecem peste râu, văruțu nu, că el nu trece pe pod, ca toți oamenii; el are poftă să probeze gheața, să vadă dacă ține ori ba! Numai că, de cum a ajuns la mijloc, gheața a și început a pârâi. Când ne uităm mai bine, îi era apa până la brâu! “Ai să vezi tu, îi zice văru Ionel după ce-a ieșit din apă, dacă nu ți-or îngheța țurloaiele și n-ai să mai fii bun de nimic, dai tu de dracu! Îngheață sămânța în tine, rămâi fără sămânță, ai să vezi tu ce pățești”. Ce să se mai prindă cu noi în gură, că tremura ca varga, îi clănțăneau dinții!… N-a mai ales, unde am văzut lumină acolo am intrat. S-a întâmplat să nimerim la doi moșnegi. S-au cam mirat ei dacă ne-au văzut, numai la asta, nu s-au așteptat să le intre și lor dubașii în casă, în noaptea de anul nou! Moșul a căutat repede în ladă și i-a găsit niște cioareci de-ai lui, de pe timpul când a fost el tânăr, (îi ținea, se vedea, ca să-i dea de pomană după ce l-or băga în pământ), și i-a dat văruțului să-i îmbrace. “Trage-te lângă sobă, zice vărul Ionel, tot în bătaie de joc, să ți se dezghețe ce ți-o fi înghețat”. Se așează văruțul mai lângă foc – duduia soba, bătrânii erau friguroși, au băgat în ea la lemne câte or încăput, și nu știu cum s-a întâmplat, a stat el prea aproape, ori ce, că i s-au aprins cioarecii în spate. S-a făcut o gaură cam mărișoară, numai că lui nu i-a păsat, n-a avut nici o grijă; toată noaptea până s-a făcut dimineață albă afară, așa a umblat cu ei. Pe unde intram, râsete din cele mari. Când am ajuns la capătul satului, văruțu nu ne-a lăsat până n-am intrat la Lenuța Boatcă. Să trecem și pe la ea, zice, nu șade frumos s-o ocolim, ce ne pasă nouă de ce vorbesc oamenii. Vorba cântecului: “Haide, hai cu dubele, pe la toate curvele”, zice el și ne face cu ochiul. Intrăm noi așa mai pre furiș să nu ne vadă nimeni și Lenuța dacă a văzut că nu dăm dos, n-o ocolim, n-a mai știut ce să facă, săraca, să ne intre în voie! Ne-a omenit cu ce avea ea mai bun și ne-a dat câte un păhăruț de răchie. Și-a avut grijă și de văruțu: A luat niște ață și un petecuț și i-a cârpit cioarecii, acolo unde au fost ei arși. Și așa de frumos i-a cârpit că nici nu s-a mai văzut, oricât de bine te-ai fi uitat, unde a fost gaura…”
Fiecare sat de La Marginea Banatului, în general, are o anumită particularitate a lui în colindatul dubașilor. Spre exemplu, Brezovenii au ca specific dansul călușarilor, Sinteștenii corul, Brăneștenii un fel mai special de a bate dubele.
La Breazova în 2014 vătaf al trupei a fost Ion Mastecănean. Familia Mastecănean a avut o contribuție majoră la păstrarea acestei tradiții în decursul anilor. Filmările dubașilor din Breazova sunt făcute în curtea familiei, fiind și punctul de plecare al colindatului din Breazova în ziua de Crăciun.
Dansul Călușarilor:
Dansul Caprei – Țurca:
Plecatul la colindat în sat:
Filmările dubașilor din Sintești sunt realizate la familia Ardelean din Breazova tot în ziua de Crăciun 2014.
Colinde:
Cu multă bucurie:
Rămas bun:
La Marginea Banatului 